Acum mulți ani m-am uitat la primul film din seria fifty shades of grey. Am râs unde trebuia să suspin, m-am enervat în rest și am scos feminista din mine. M-am ținut departe de acest gen de filme în ideea în care nici nu înot în romantism, nici nu sunt o gâsculiță clasică, să mă înmoi la frumusețe și bani în timp ce închid ochii la nevoia de psihiatru a bărbatului alfa.
Când mi-a povestit o prietenă revoltată de 365 de zile, mi-am zis că mă uit fiindcă o să râd. Doar că filmul acesta e atât de prost și greșit încât nici amuzant nu e în prostia lui. Să vă povestesc:
Are o idee absurdă de romantism.
Un bărbat răpește o femeie frumoasă și îi oferă 365 de zile pentru a se îndrăgosti de el.
Să luăm această idee pe bucăți. În primul rând, răpirea e o infracțiune. Oriunde în lumea asta care se duce de râpă. Și nu e romantică, nu e incitantă, e o acțiune prin care cineva își arată puterea în fața ta și te trădează ca pe un obiect. Nu înțeleg ce pasiune pentru sadism trebuie să ai să găsești privarea de libertate drept ceva atrăgător. Nu, nu e același lucru cu a-l ruga pe iubitul tău să te lege de mâini în timpul sexului. În filmul/cartea 365 de zile câțiva bărbați o ridică de pe stradă pe gagică și o duc în casa acestui infractor care a făcut să suspine atâtea femei.
Ca și cum luarea cu forța de pe stradă de niște tipi de 2 pe 2 și apariția bruscă și repetată în spatele tău a unui tip care te întreabă prostește „are you lost, baby girl?” nu ar fi destul de cringe, femeia e dusă în casa castelul tipului, pe care ea NU ÎL CUNOAȘTE, dar care are pereții plini de tablouri cu ea. E înfricoșător, nu romantic.
E prea porno chiar și pentru gusturile mele.
Încă de pe la început e o scenă cu masculul alfa care se bucură de un oral în avionul său (dați și voi ochii peste cap cu mine) și scena te face să te întrebi dacă ai descărcat filmul corect.
Dar asta nu e tot, dragi telespectatori!
Urmează sex la fiecare trei minute. Ba chiar e o scenă în care tipa răpită e legată de mâini și picioare și obligată să privească cum acest Don Juan cu probleme de comportament se bucură de un alt oral de la o prostituată. Vă spun, visul oricărei femei!
Apoi scenele dintre ei sunt înfricoșătoare fiindcă psihologic vorbind sunt bazate pe frică. Sindromul Stockholm. Orice altă idee e nebunie curată.
Dacă e frumos și bogat e tot hărțuire.
Că m-am săturat să tot aud/citesc cum că „Dacă era Brad Pitt ți-ar fi plăcut”. Ba nu, nu mi-ar fi plăcut. O situație agresivă mă sperie indiferent de cine o provoacă. Și ca să știi și tu:
Daca vreodată ai răspuns la un abuz/o hărțuire cu „dacă era bogat nu mai era hărțuire”, să știi că motivul pentru care tu ești refuzat în general e fiindcă ești prost, nu pentru ca ești sărac.
E pueril și pentru un film porno.
Bogat, cu mușchi, răpește o femeie de pe stradă că e frumoasă și o vede într-un moment greu al vieții. Îi cumpără haine de firmă, o scoate la plimbare cu iahtul. Ca toți muritorii de rând.
Și desigur ca un film porno ce se respectă promovează ideea că tot ce-și dorește o femeie e sa cadă în genunchi în fața primului tip care flutură un organ pe lângă ea.
Oh, sunt ținută sechestrată pe un iaht, vai ce oral i-aș face acum pentru asta!
Siguuuur.
E greșit să transmiți ideea că asta înseamnă viață bună.
Ce vedem aici? Promovarea unei idei absurde într-o lume în care deja fetele își doresc să fie mai des modele pe instagram, fără idei proprii și putere de decizie, dar cu poșete de firmă și un iubit plin de tatuaje și mușchi. Chiar dacă e proxenet. Sau face parte din mafia italiană ca în cazul de față.
Nu poți să transformi un tip agresiv într-un prinț. Tipul ăla trebuie părăsit. Orice hărțuire trebuie pedepsită. Indiferent de cine o face, câți bani are sau cum arată. Nu mai scrieți prostii!
Lasă un răspuns