Mă conving cu greu să citesc thrillere de regulă, cu toate că e o lectură de care mereu mă bucur. Problema cu ele este că sunt înfricoșătoare, că ar cere pauze dacă nu te-ar ține atât de mult în suspans și că le citești având prea multe întrebări la care cauți răspunsuri logice și pare că nu o să le primești. Uneori chiar nu le primești.
Block 46 prezintă mai multe planuri, personaje cu trecuturi dureroase (la modul serios, se întrec toți în povești de dramă) și le unește pe toate prin crimă.
Intoarcerea în trecut, în timpul Holocaustului, e plusul acela care face totul mai greu, dar și mai impresionant. De parcă nu ar ajunge crimele din prezent, ne întoarcem și la ofițerii armatei germane, adevărații criminali în serie.
”Țara mea e putredă până în măduva oaselor. Cum explici acest lagăr? Acest infern pe pământ? Organizat până în punctul în care cineva a calculat înălțimea tavanului de la pivniță ca să ia oamenii de acolo ca pe niște bucăți de carne? Până în punctul în care alții au creat cuptoare capabile să ardă trei corpuri deodată? Hitler nu e singur în demența lui hegemonică și de expansiune a rasei ariene; mulți, foarte mulți germani l-au urmat și-au contribuit la asta.”
Ce m-a încântat încă de la început a fost ideea de avea două personaje principale feminine, cred că era nevoie de asta. Ambele sunt înclinate mai mult spre interpretare decât spre acțiune, dar tot le-am apreciat mai mult decât pe alți eroi din thrillere care fac multe prostii fără logică. Emily și Alexis sunt mai bune aici.
Trasă de păr e povestea criminalilor, relația dintre ei încă din copilărie e greu de crezut iar perioada atât de lungă în care acționează m-a făcut să strâmb puțin din nas.
Nu am reușit să mă prind de criminal până nu mi s-a pus în față și la început nici măcar nu înțelegeam legătura dintre cele două planuri. Oi fi eu mai înceată, probabil.
Clasica răsturnare de situație de la final e încântătoare pentru mine, mi-a plăcut, mă bucur că scriitoarea s-a gândit la ea. Cumva totuși am simțit că am rămas fără răspunsuri, nu am reușit să justific niște fapte, dar în fond câtă justificare poți găsi în mintea unor oameni bolnavi?
Cartea se găsește pe site-ul celor de la editura Tritonic iar eu v-o recomand! 🙂
[…] recenzie de Mirabela Vornicu pe blog personal […]