Când a început 2021 speranța mea era să citesc cât mai puțin și eventual cărți cât mai bune. De ieșit nu mi-a ieșit nici una parcă. Au fost cărți fascinante, cărți bune, dar sunt și cărți despre care nu aș ști – la doar câteva luni distanță – să spun o propoziție. A fost multa bandă desenată și deși unele povești m-au încântat, tot nu pot să le pun într-un top. Iar de citit am citit 98 de cărți, deși mi-am propus doar 52 de cărți.
Cele mai bune cărți citite? Ar fi o exprimare greșită. Poate toate ar fi bune pentru cineva. Acesta e un top al celor care au fost mai aproape de mine, judecate subiectiv, adesea emoțional poate.
Atunci când am fost fericiți de Gong Ji-Young pentru că e o carte puternică, tristă care abordează teme precum sinuciderea, relațiile dintre oameni și efectele lor și condamnarea la moarte.
Frăția inelului a lui Tolkien pe care o citesc și eu pentru prima dată la 25 de ani. Bineînțeles că mi-a plăcut, îmi place să citesc fantasy și Tolkien i-a învățat pe toți ce înseamnă acest gen literar.
Seria Grisha de Leigh Bardugo mi-a plăcut foarte mult, am văzut și serialul apărut pe Netflix. Eu am citit toata trilogia, nu știu dacă a scos adolescenta din mine, dar seria e alertă, personajele sunt delicioase, suspans și răsturnări de situație sunt suficiente. Mi-a plăcut, să mă scuzați!
Am citit două cărți de la Stephen King anul acesta și bineînțeles că ambele se află în topul meu. „Mai târziu” și „Christine” au fost în stilul consacrat King, cu normal și paranormal, cu oameni și greșelile lor tipice.
Fiindcă tot a fost nebunia cu apariția filmului Dune ( film care mi-a plăcut, dacă vă întrebați) am citit și primele trei cărți din serie. Bineînțeles că mi-au plăcut și acestea, deși momentan nu simt nevoia să mai continui.
Daca tot suntem la capitolul serii, doamne ce bună a mai fost și Furia dezlănțuită a lui Pierce Brown, al cincilea volum din Furia roșie. Tare aș vrea să văd cărțile acestea făcute serial, dar tare mi-e frică că nu s-ar putea apropia măcar de nivelul cărților.
Singuraticele, o antologie de la câteva femei românce tare mișto și Beznă vizibilă. Amintiri despre nebunie au fost două cărți care au dat speranță și sentimentul că în durere nu suntem singuri. Mi-au plăcut ambele și am terminat anul cu o îmbrățișare.
Preferatul anului fost Zafón. Am citit anul acesta trei din cele patru cărți din seria „Cimitirul cărților uitate” (Umbra vântului, primul volum din serie, a fost citita acum câțiva ani) și nimic nu a fost mai frumos tot anul. Ce scriitură rară, ce personaje și doamne, ce poveste! Dacă e să citiți puțin anul acesta, dar de calitate, vă recomand Zafón.
Anul acesta mi-am propus tot 52 de cărți, câte una pe săptămână, deși probabil voi depăși din nou numărul. Să fie bune și nu doar cărțile, ci și zilele! La mulți ani!
Lasă un răspuns