Ce am citit în octombrie 2021

M-am îndepărtat mult de tot ce înseamnă blog de carte, nu mai simt nevoia să scriu despre fiecare carte în parte și sincer despre foarte multe cărți nu ai ce spune într-un articol întreg. Ori nu mai găsesc eu atât de multe cuvinte, că sunt mulți care fac asta de ani și uite că tot găsesc.

Ce mi-a rămas și la ce nu aș vrea să renunț sunt articolele, ca cel de față, în care vă povestesc pe scurt despre toate titlurile citite în ultima lună. Mi se pare mai util și e și aceasta o metodă de a aminti pesimiștilor că mai citește lumea. Și mai citesc tinerii, că aparent eticheta de nepăsători în ale cititului pe noi a căzut.

Octombrie a însemnat vreo nouă titluri, dar înainte de aplauze să se consemneze că avem două cărți de benzi desenate, una de 180 de pagini, cealaltă de vreo 200, 2 volume de poezii, o carte de proza scurtă și 4 romane. Personal sunt mulțumită fiindcă citesc ce mă atrage, nu ce apreciază alții ca fiind de calitate, deci nu mă simt vinovată pentru că trec benzile desenate pe goodreads. Chiar sunt faine. 🙂

Luna a început cu „Treisprezece. Proză fantastică„ care e o colecție de povestiri scurte, aparținând unor scriitori români precum Doina Rusti, Allex Trușcă, Cosmin Lecuta, Bogdan Raileanu, Pavel Nedelcu și alții. Pe cei mai mulți i-am descoperit în acest volum și i-am trecut pe listă, în speranța că le voi putea citi și alte scrieri. Ei au scris deja, eu trebuie să am timp să citesc. Nu mi-au plăcut toate povestirile, cum de altfel e și normal, dar stilul de a spune povești mi-a plăcut în mare parte, am descoperit câțiva oameni talentați. Prin urmare dacă sunteți în căutarea unor scriitori români puteți folosi această carte drept un catalog de prezentare. Își fac singuri „reclamă” prin intermediul povestirilor.

Am continuat cu volumul doi din seria Dune, Mântuitorul Dunei, care deși a avut un început bizar, mi se părea că toți (și Herbert, și personajele lui) s-au amețit puțin în aburi, a continuat și terminat povestea bine. E destul de tristă cartea, dar vine volumul trei să te convingă că prin comparație, Mântuitorul Dunei e apă de ploaie în materie de tristețe. Sau de necazuri și supărări.

Copiii dunei a fost foarte faină până pe la sfârșit când am realizat că pentru mine s-a cam terminat și nu mă mai interesează ce se întâmplă cu personajele de aici încolo. Dovada ca nici nu am continuat. Și din ce am tot înțeles se strică povestea destul de tare. Probabil am să citesc volumul patru în lunile următoare, îi dau o șansă, dar mă îndoiesc că o să mă acapareze.

Civil War și Avengers: Disassembled au fost primele doua volume de benzi desenate Marvel scoase de Libertatea și da, mi-au plăcut, în special numărul doi care o are în centru pe Wanda. Seria e o bucurie în ideea în care oricum nu aveai unde să găsești benzi desenate Marvel, așa că am spus sărut mâna pentru orice am primit.

I hope this reaches her in time și The dark between stars au fost două volume de poezii bune când ai 16 ani, dar așa nu m-au impresionant nici măcar până la „merge postată asta pe facebook”. Îmi place ideea de poezie, dar puține volume de poezii citite chiar m-au încântat.

Rebecca de Daphne du Maurier. Vă povesteam de luna trecută cât mă chinuie această carte și vă spun cu sinceritate, m-a chinuit până la sfârșit. Cartea nu e una proastă, dar nu e deloc genul meu de lectură. Și nu e doar că nu îmi plac mie cărțile despre organizarea balului și femei care nu au o ocupație, alta decât barfa și revistele de modă. Dar logica poveștii, a personajelor, alegerile lor de viață, reacțiile lor în fața unor întâmplări serioase, obsesia tuturor cu Rebecca, toate acestea au însemnat o tortură atât pentru mine, cât și pentru ochii mei, că mult au fost dați peste cap.

Am terminat luna cu o carte care chiar mi-a plăcut, „Mă găsești când vrei” de Lavinia Braniște. Tare frumoasă scriitură, nu o mai citisem pe scriitoare. Povestea, deși una de dragoste la prima vedere, e mai multa una de analiză a comportamentului nostru într-o relație, pus în comparație cu cel al părinților, că de acolo învățăm cum să reacționăm în fața vieții. Recomand, dacă e genul tău. Iar pe scriitoare sigur o să o mai citesc.

Cam ăsta a fost octombrie pentru mine. Voi ce ați citit?