Dacă m-ar întreba cineva – exceptând momentele mele de vorbit singură prin casă – aș spune că nici nu știu ce am făcut luna aceasta. Muncă, acasă, gătit zilnic, învățat spaniolă mai nou. Am citit foarte puțin și rar, mai puțin acum spre final când am recitit Dune și m-a prins. Dar tot scriu cu puțină rușine articolul acesta. Nu sunt într-o competiție cu nimeni, dar sunt cu mine și nu simt că pot justifica cele 30 de zile trecute.
Lăsăm discursul de admirație și trecem la vorbit despre cărți.
Prima carte pe care am reușit să o finalizez (în doar vreo două ore chiar) a fost „Cartea alinării” de Matt Haig. Deși am tot citit Haig, scriitorul a încetat să-mi placă acum mult timp. Și de acest gen de carte, cu câte un paragraf pe pagină, chiar m-am săturat. E o carte simpatică, dar nimic mai mult de atât, nimic memorabil, nimic serios.
A fost odată ca niciodată. O istorie alternativă a fericirii de Derren Brown. Cartea a început bine și chiar are sfaturi de care ar trebui să țin cont, ba chiar am decis odată cu lecturarea acesteia să iau mai în serios motivele pentru care mă enervez pe oameni și să le înlocuiesc cu respirații adânci. Dacă mă opresc din respirat să iau la bătaie oameni aflați în episodul următor.
Ce mi-a plăcut cel mai mult din această carte a fost ideea că nu trebuie să-ți faci un scop din carieră și că oamenii nu ar trebui judecați după joburile lor. Poți fi un om de calitate și dacă nu ai o poziție socială și poți să-ți faci un scop din viață și din altceva decât din meserie. Jobul e doar metoda prin care îți plătești facturile.
Frankenstein de Mary Shelley. Deși e greu să nu te enerveze finalul, cartea rămâne de citit, înfricoșătoare și emoționantă, de orice parte ai fi. O să fii în ambele. :))
Iron man: Extremis și Iron Man: With Iron Hands, 2 benzi desenate chiar mișto. Care nu sunt cărți de fapt, dar dacă tot erau pe goodreads.
Apoi, aproape am terminat Dune (m-au oprit niște zile de muncă pline). Nu știu dacă ar trebui să o trec la citite în septembrie, dar mi se pare mai corect așa. Foarte bună cartea, sunt la a doua citire, dar dorința mea e ca de această dată să continui seria.
Ce am mai citit, dar doar pe jumătate e Rebecca de Dapne du Maurier și nu știu dacă mai continui cartea, mi se pare îngrozitor de plictisitoare. Nu am fost niciodată un fan, nu mă pasionează poveștile cu domnișoarele de altădată care se căsătoresc după câteva luni și trăiesc pentru viața de familie. Un mare meh această carte.
A fost o lună slabă, după cum spuneam, dar poate o să fie octombrie mai bună. Deși am destul de multă treabă, SuperBlog a început, trebuie să-mi găsesc pentru pasiuni. 🙂
Voi ce ați citit?
Lasă un răspuns