Mi-am dedicat ultimii ani din viață cititului și deși a fost o metodă bună de a lucra la mine, e clar una insuficientă. Așa că în 2022 mi-am propus să citesc mai puțin ( am citit șapte cărți în ianuarie, e acceptabil puținul meu) și să văd mai multe seriale/filme. În principiu mi-am propus și să scriu pe blog, dar acesta e al doilea articol din an, deci vedeți și voi cum e cu rezoluțiile.
Mno, am reușit totuși să văd șase filme, ultimul sezon dintr-un serial și o altă jumătate din alt serial. :)) Să le luăm pe rând.
1. Harry Potter 20th anniversary: return to Hogwarts (2022)
Aici nu știu cât putem vorbi despre orice fel de impresie. A fost Harry Potter, pur și simplu. Câteva interviuri, emoție, bucuria de a-i revedea împreună. Bineînțeles că trebuie să te uiți dacă ai fost fan, dar în alte condiții nu îți este necesar.
Filmul lunii pentru mine, 10 din 10. Și nu doar fiindcă îl are pe Cumberbatch ( deși e un motiv destul de bun pentru a te uita la un film), ci pentru tot: povestea de la bază, căci e întâi de toate despre Alan Turing, război, istoria homosexualității, actorie.
3. The prestige (2006)
Când mi-a apărut la sugestii pe Netflix l-am salvat pentru Hugh Jackman. De Christian Bale nici nu auzisem (v-am zis că nu am cunoștințe mari în domeniu), dar mi-a plăcut. Filmul e bun, povestea e bună, ambele personaje sunt suficient de dizgrațioase încât să îți pierzi empatia câștigată și la final vezi doar doi oameni mânați de ambiții bolnăvicioase.
În ianuarie am văzut ultimul sezon, tot sezonul 4 adică. Care a fost foarte bun, (așteptam să apară sora Holmes) deși are momentele lui (sezonul și serialul în general) de prea multe substanțe consumate. Înțeleg că suntem practic puși în pielea lui Sherlock, dar pe mine m-au pierdut puțin pe acolo. Actoria a fost bună la serialul ăsta, cred că o să-mi lipsească tocmai această parte.
A fost ok filmul, deși nu a avut nimic surprinzător, impresionant, pur și simplu e un film… corect? Nu tresari, dar nici nu-l închizi de plictiseală, e vizionabil, oamenii își fac treaba. Ce mi-a plăcut foarte au fost momentele lui Robert Pattinson, vorbitul în engleză cu accent francez, delicioasă imitație.
În variantă românească. Filmul ăsta te sperie un pic și m-a făcut să mă întreb dacă toate relațiile o să se strice peste ani. Pentru că ce-i desparte pe oamenii ăștia nu e o cină cu telefoanele la vedere. Ci ani de probleme, frustrări adunate. De altfel bună actoria, a fost un exercițiu interesant acest film.
Și un film Marvel, mă știți fan. Are foarte multe recenzii negative, dar ca cineva care a văzut tot ce înseamnă Marvel din ultimul deceniu, inclusiv tot ce a apărut după Endgame, păi The Eternals nu e cel mai prost film Marvel. E puțin ruginit, se mișcă greu la început, dar nu am simțit nevoia să îmi bag nimic în ochi și nici nu am simțit că am pierdut timp ca la primul Thor sau la Gardienii Galaxiei (primul, din 2014).
Apoi că tot vorbeam de jumătăți văzute, am început Gilmore Girls (da, nici pe ăsta nu-l văzusem) și mă mai uit cu partenerul la Modern Family, un episod sau două seara. Astea ca seriale de relaxare.
Ah, aș aprecia mult dacă mi-ați recomanda filme de văzut în februarie, am nevoie. 🙂
În caz că nu l-ai văzut: Contratiempo!