Are fecioru-miu o zi din aia în care face o criză de plâns pentru orice jucărie care nu cade cu măiestria Nadiei Comăneci atunci când el le aruncă (fără vreo măiestrie ori dexteritate, desigur). Când îți testează rezistența la stres încercând cele mai periculoase activități. Când orice secundă în care clipești se lasă cu „Răpirea din Serai” pe pereți, pictată cu odorizantul de wc. Luat direct din wc.
Ei și vreau să spun e că mi-am început ziua aceasta scriindu-mi sarcini în agendă, sarcini lumești, (care implică gătitul, curățenie și ceva activități „intelectuale”, să nu o iau razna de tot). Doar că aici am greșit eu. Nu să îi gătesc trei mese pe zi și două gustări, toate sănătoase, nu asta e treaba mea. Nici să-l schimb de câteva zeci de ori. Nici să mă dau peste cap încercând să îi ofer cât mai mult timp de calitate. Eu ca mamă trebuie…
-să mă adaptez mereu la programul copilului, care nu e în două zile la fel;
-să îmi dau seama care e motivul celui de-al 5689 plâns din această dimineață;
-să țin la distanță jucăriile de dentiție adaptate, precum papucii de casă a lu tat-su, degetele mele de la picioare, colacul de wc;
-să nu-mi smulg părul din cap când copilul urlă ca din gură de șarpe pentru că nu l-am lăsat să se joace cu cuțitul furat din mașina de spălat;
-să înțeleg că el are dreptul să țipe, dar eu nu, că pe mine mama mea mă lasă să bag mâinile în cuptorul fierbinte, dar pe el nu;
-să nu plâng când copilul decide să-mi răstoarne mâncarea gătită special pentru el că nu e vina lui că nu am lipit farfuria cu super glue de masă. Sau de propriile mâini;
-să înțeleg că jucăriile devin interesante doar după ce le-a strâns mama iar că interesul dispare imediat după ce câteva cutii sunt împrăștiate toata casa;
-să accept că nu am nevoie de timp pentru mine ori pentru treburile casei, ci că e important pentru somnul odraslei ca eu să fiu în cameră cu el;
-să evit cuvântul „Nu”, că îi distrug sănătatea mintală cu două litere;
-să am grijă să nu ajungă copilul în baie neînsoțit pentru că pur și simplu „cerul e limita” acolo;
-să apăr toate obiectele din casă de orice gând distrugător mai are puștiul de nici măcar un metru.
Știți cum era aia: nu e greu să ai grijă de un copil. E greu să faci orice altceva în timp ce ai grijă de un copil.
Lasă un răspuns