Cum a fost al doilea trimestru de sarcină?

Trimestrul al doilea de sarcină e definit ca fiind unul ușor, dar nu vă imaginați că e un ușor ca înainte de a fi gravidă, ci un ușor cu o burtă în creștere, care pune presiune ba pe stomac, diafragmă, ba pe vezică. Copilul are loc, se miscă peste tot și uneori ai impresia că își pune toată energia la bătaie într-un singur punct. Și împinge.

Practic e un trimestru ușor (sau ușor comparabil cu primul), dar nu e zi în care să nu te deranjeze ceva. Deci să vorbim de simptome.

Simptomele trimestrului al doilea

Pofte, greață și alimentație

Personal am scăpat de vomitat încă de pe la începutul trimestrului, când l-am simțit pe bebe mișcând prima dată, dar greața a mai existat ca simptom. Încă am o problemă cu carnea, mă deranjează unele mirosuri, dar în ceea ce privește alimentația a fost un trimestru mai permisiv. Au dispărut și poftele ușor, au mai revenit. Ele încă mai există (văd ceva și îmi trebuie!), dar nu mai au intensitatea aia de la început. Personal am avut mici obsesii alimentare pe durate chiar lungi. Câteva săptămâni în care am băut litri de lapte, fructe am mancat în cantități mari câteva luni. Și în rest pofte mici, periodice: de produse din pește, brocoli sau diferite preparate. Am avut și de dulciuri, dar deși cumpărăm trei tipuri de produse de ciocolată, trecea pofta de la primele înghițituri. Foarte cuminte, nu am combinat murături cu ciocolată (cum mai auzeam sau vedeam prin filme) și amuzant, foarte multe pofte sănătoase.

Am avut o perioadă, apoi s-au calmat, apoi au început din nou: arsuri gastrice. Enervante, la mine apăreau doar seara, dar câteva ore după cină (până adormeam) erau acolo, de neabătut. Am reușit să le calmez cu un pahar de lapte într-o seară, dar nu a ținut mult bucuria, cel mult jumătate de oră.

În greutate am luat mult mai puțin decât mă așteptam, vreo șapte kilograme în cele două trimestre (asta implicând practic și copilul, lichidul și tot ce mai crește în timpul sarcinii). Am reușit să adaug trei kg de când stau acasă, pentru ca până la 24 de săptămâni luasem doar patru kilograme, lucru care evident că m-a panicat fiindcă internetul spunea altceva și conform acestuia eu nu luam suficient în greutate. Medicul care îmi urmărește sarcina spune că e în regulă, copilul e oricum mai mare cu toate cu vreo săptămână și ceva, deci nu citiți pe internet informații importante. :))

Dureri

O perioadă de câteva săptămâni am avut dureri de cap, dar nu dureri simple, ci niște migrene cu care te trezeai dimineața și nu mai plecau. Îngrozitoare, uneori abia îmi țineam capul pe umeri. Dureri care aparent erau normale, că deh, multe sunt în sarcină, dar pentru mine a fost un simptom tare obositor. Am avut de asemenea, atunci când mergeam spre muncă și înapoi (mergeam pe jos, aproximativ patru kilometri dus-venit) dureri abdominale, pe părțile laterale ale abdomenului. Au trecut când mă odihneam, erau de la efort.

Am avut dureri de spate o perioadă lungă (de câteva zile s-au calmat), nu știu exact dacă le provocam eu sau erau de la sarcina în dezvoltare, dar erau destul de supărătoare. Dureri de șolduri iar, bruște săgeți în timp ce mergi. Și cârcei, în special noaptea, dar și pe la muncă, de nicăieri. Nu am scăpat încă de asta, nici nu prevăd o îmbunătățire.

Stare generală

Oboseala a fost ceva mai absentă, doar în sensul că nu mai simțeam nevoia să adorm înainte de prânz, dar evident că fizic nu rezist foarte mult și uneori ajung seara în pat de parcă am prestat muncă pe câmp. Chiar și acum în concediu când îmi permit să iau pauze dese tot sunt destul de obosită și adorm la ora zece de parcă aștept somnul ăla de ore bune. Amețeli, momente de slăbiciune, toate se întâmplă. Important e să te oprești când chiar nu mai poți. Eu am încercat să nu stau toată ziua în pat, dar am realizat că nici trasul de tine până nu mai poți nu e ok în situația de față.

Am avut și mai am uneori probleme cu respirația (care evident că sunt perfect normale, că ce nu e normal în sarcină), dar au fost zile în care senzația continuă de lipsă de aer mă epuiza psihic. Și fizic, dar acum câteva săptămâni chiar mi-a provocat o cădere nervoasă, în ideea în care mă săturasem ca mereu să fie ceva.

Nu am avut probleme cu somnul (am mai auzit femei plângându-se de insomnii), cel mult câteva zile, după ce am intrat în concediu. Dar și-a revenit, am un somn profund, întrerupt uneori de nevoia de a urina. Nevoie care probabil o să crească în ultimul trimestru iar. Nu sunt entuziasmată. :))

Psihic a fost ok, deși așa cum vă spuneam mai sus, m-au epuizat simptomele adunate pentru că simțeam că mereu e ceva care să mă doară sau incomodeze. Dar nu am avut schimbări de dispoziție, nu m-am trezit plângând fără o oarecare influență. Am avut vreo două episoade de plâns, dar gândul că fac rău altcuiva m-a oprit.

Primele mișcări

Am simțit primele mișcări destul de repede, la 14 săptămâni și 5 zile, într-o dimineață în timp ce moțăiam în pat, undeva sub zona buricului și s-au simțit ca o bătaie de mușchi. Practic ca atunci când ți se zbate ochiul. :)) Am fost sceptică atunci, mi se părea devreme, dar au continuat mișcările în zilele următoare, a dispărut vomitatul zilnic. Tendința mea (pe durata trimestrului) a fost să le urmăresc și evident îngrijorez dacă nu îl simțeam, dar am învățat să îi accept ritmul și obiceiurile. Da, e important să fii atent la mișcările lui, dar e cam inutil în trimestrul al doilea când nu sunt regulate ori clare mereu. Oricum mișcările copilului sunt cele mai frumoase senzații pe care le poți simți, de cele mai multe ori ușoare, dar avem și momente în care lovește cu toată forța de care e în stare. În ambele cazuri mi se pare minunat. :))

Am intrat în trimestrul trei și trebuie să recunosc că abia aștept să treacă și nu doar fiindcă o masă obișnuită mă face să mă simt ca un balon, dar cumva încep să am emoții și legat de cum va fi acest trimestru, și de nastere, dar și la gândul că mai am doar vreo trei luni până să îmi cunosc copilul. Pe Victor. 🙂

Sper să fie totul bine în continuare, am grijă de mine și vă recomand același lucru.