Am citit Umbra vântului acum câțiva ani. Nu doar că mi-a plăcut, dar a fost printre cărțile preferate pe atunci. Nu m-am mai întors la Zafón, dar știm cu toții la câți scriitori spunem ca ne vom întoarce și se întâmplă cu mare greutate.
În realitate, a nu-l citi pe Zafón e un păcat. E un scriitor complet iar în romanele sale cuvintele și cărțile sunt personaje, de oameni doar se folosește.
Jocul îngerului spune povestea lui David Martin, dar în același timp povestea tuturor oamenilor salvați de cărți sau de cuvinte. Oamenii mor, prea mulți chiar în acest roman, dar rămân cuvintele. Rămâne dorința de a scrie și rămân cărțile.
Romanul e o încântare pentru oamenii pasionați de stil, de scriitură, pentru scriitori de asemenea. Și pentru cititori pentru că mi-a deschis apetitul pentru scritori mari. Și pentru Marile speranțe, chiar trebuie să citesc acest roman pe care îl țin în bibliotecă necitit de vreo patru ani.
Cartea are de toate, fără a fi exagerată. Cum spuneam deja e bine scrisă, are vreo două personaje care stârnesc simpatii, deși nu au nimic memorabil sau epic în ele. E un thriller prin scene, nu integral, e o carte cu relații, religie, abandon și pierderi, tragică și nefastă pentru prea multe personaje.
I-am oferit patru stele pe goodreads și asta fiindcă aș fi vrut un final diferit. Dar tot o carte excelentă rămâne pe care o recomand tuturor pasionaților de cărți, scriitori aspiranți și oamenilor care au nevoie de cuvinte pentru a supraviețui.
Puteți găsi carte pe elefant.ro în limba română sau pe okian.ro în limba engleză.
Pe mine mă găsiți pe instagram și facebook. 🙂
Lasă un răspuns