Am sentimente amestecate în ceea ce privește acest film. Mi-a plăcut mult, m-a făcut să fiu atentă la dialog (acesta fiind și punctul forte al filmului) mi-au plăcut actorii, mai mult el decât ea. Însă l-am terminat cu o migrenă și cumva asta e mai sugestiv decât orice aș scrie eu în acest articol.
Malcolm and Marie pune pe scenă ceea ce tinzi să numești un cuplu toxic. Intri în casa oamenilor și îi privești cum se ceartă, cum își aruncă fiecare reproș adunat, cum plâng și țipă, apoi râd și se sărută. Mulți dintre noi am avut în cuplu certuri asemănătoare, deci e greu să nu empatizezi, să nu simți filmul.
Cele doua ore din viața cuplului se petrec în ceea ce trebuia să fie cea mai bună seara din viața lui, cea în care filmul la care muncește de câțiva ani apare pe marile ecrane. Problema e că în discursul de mulțumire, domnul uită să îi mulțumească partenerei iar această uitare aduce cu sine toată lipsa de atenție pe care Marie a simțit-o vreodată.
Nu știu dacă e solidaritatea feminină, dar am empatizat mai mult cu ea decât cu el. El e cel care greșește mai mult aparent (discutând și analizând mi-am schimbat oarecum părerea), ea e cea care în această ceartă se agață de fiecare fir al poveștii și de fiecare dată când crezi că bine mai găsește un motiv de ceartă. Ideea e că în realitate ambii au probleme nerezolvate, defecte. Chiar dacă faptul că eu mă pun în locul cuiva cu mai mare ușurință, mă face să spun că cineva e mai puțin toxic, ideea principală rămâne: amândoi fac totul mai complicat.
Vă spuneam la început că dialogul mi s-a părut cel mai bun aspect al acestui film și asta fiindcă pe lângă tema relației, pe lângă toată această discuție despre cum ne varsăm frustrările personale în cuplu, se ating și subiecte precum percepția greșită pe care criticii o au despre filmele facute de oameni de culoare, se vorbește despre relația artist-critic, feminism și dependență în general.
Filmul e foarte bine gândit, replicile, ieșirile sunt calculate, sugestive. Marie ne spune mai multe despre ea când pleacă brusc din casă decât atunci când ține un întreg monolog. Și asta apreciez. Că se vorbește dincolo de replici. Bun film, recomand!
Lasă un răspuns