Dacă intri puțin prin comentariile unui articol despre orice subiect o să realizezi că mulți români au o problemă pentru fiecare soluție. Mereu e ceva negativ de spus, nimic nu merită aprecierea sau aprobarea lor prețioasă.
Din păcate oamenii aceștia există și în viața reală, aruncând cu negativism peste orice dorință sau idee.
„Îmi place să citesc cărți romantice/polițiste/thrillere.”
„Oh, dar de Dostoievski nu ai auzit? Ce înveți din cărțile astea? Îți pierzi timpul degeaba.”
Pentru toți cei care ați auzit asta vreodată, vreau să vă spun că cei care critică își pierd mai mult timp decât voi citind ce vă place. Și aveți o viață la dispoziție să citiți și literatura grea. Poți trece de la Jojo Moyes la Tolstoi. Eu am făcut-o și nu mi-am prăjit creierul în vreo situație.
„Uneori mi-aș dori o relație. Vreau să fie cineva acolo pentru mine.”
„Dar de ce nu înveți să fii fericit singur? Dacă nu ești fericit singur, nu o sa fii nici într-o relație? De ce ai nevoie de cineva să te valideze?”
Într-o lume care promovează intens imaginea unei femei independente emoțional, concentrată doar pe carieră, nu ai voie să-ți dorești o relație. Practic faci de râs toate femeile care au muncit pentru ca tu să poți avea și altceva în viața asta decât o familie.
Dacă vrei o relație nu înseamnă că nu ești fericit singur în general. Nu înseamnă că te simți incomplet, că e ceva greșit că tine. Pur și simplu ți se pare frumos să împarți momente cu cineva. E normal, unii sunt mai romantici, încetați să considerați asta o slăbiciune.
„Cred că îmi doresc un copil.”
„În 2021? Dar planeta se sufocă deja, o ducem tot mai rău, cum să fii atât de egoist încât să vrei un copil? Și în plus, ce e atât de fascinant la un copil? Nu mai dormi, trebuie să îl schimbi mereu și ștergi muci și bale toată ziua.”
Well, ce e fascinant e că îți spun aceste lucruri oamenii care nu au stat o zi în viața lor cu un copil. Dar ei știu că bebelușii sunt niște monștri. Suntem parcă porniți să urâm tot ce era normal cândva. Trebuie să ne gândim la salvarea planetei, nu la copii pentru că oricum, sigur nu avem noi pregătirea emoțională pentru a face un copil. „Serios, tu te uiți la tine?”
Dar tu, printre toate frustrările aruncate, mai ai timp să te uiți la tine?
Lasă un răspuns