Până anul acesta singurul blog pe care mai scriam a fost Colțul de literatură. Apoi am zis că vreau ceva să-mi poarte numele și eventual să fie deschis și la altceva în afară de articole despre cărți. Scriind mi-am dat însă seama că îmi este mult mai ușor să vorbesc despre filme și ce mai citesc decât despre subiecte ce ar implica opinii personale cu care mulți nu ar fi de acord. Practic am ales cărțile în ideea în care e un domeniu mai puțin agresiv, cu oameni toleranți. Dar m-am înșelat.
Dacă faci recenzie unei cărți comerciale ești acuzat că citești porcării. De parcă e undeva o lege scrisă că toți trebuie să citim doar pentru a ne umple capul cu filosofii despre viață, pentru a ne încărca emoțional (o carte grea nu are un subiect ușor de digerat). Nimeni în lumea asta nu mai poate citi fiindcă îl pasionează subiectul unei cărți, fiindcă îi face pur și simplu plăcere actul lecturii. Stă Dostoievski necitit pe raft și tu citești fantasy! Nu ți-ar fi rușine…
Dacă citești un număr mare de cărți pe an o să ai parte de câteva reacții diferite. Unii o să-ți spună că de fapt pretinzi că ai citit toate acele cărți. Că pe tine asta te interesează în viață, să dai bine pe facebook la final de an când spui câte cărți ai citit. Alții doar o să se întrebe retoric dacă chiar citesc oamenii ăștia tot ce pun pe goodreads ca citit. Cei mai mulți o să-ți spună că ai citit doar cărți proaste, de asta ai citit tu atât de mult. Și oricum sigur nu ai nimic de făcut cu viața ta, un loc de muncă, o familie.
Cât citesc eu nu e treaba ta. Citesc de foarte mult timp, am o viteză mai mare și acord cititului câteva ore într-o săptămână. Ce citesc eu e chiar ultima ta problemă, peste 10 ani eu o să fiu tot eu, pasionată de cărțile mele, tu un intelectual că l-ai terminat pe Cioran și probabil tot preocupat de ce fac alții.
Fiecare citește ce îi place. Poți să scrii un articol negativ despre acele cărți, după ce le-ai citit tu, dar nu poți să vorbești urât despre oamenii care le-au apreciat. Nu pentru asta ți-ai făcut un blog de carte. Iar comentariile legate de cantitate mă enervează cu atât mai mult. Oki, te îndoiești de calitatea lecturilor mele. Atât poți, atât faci. Dar nu mă poți acuza că pretind că am citit acele cărți. Nu e nimeni la concurs. 🙂
Fiți mai toleranți! Măcar atât să învățăm din toate cărțile citite.
Sincer, prea putin ma intereseaza ce cred altii despre ce citesc eu, sau despre cat, sau despre cum. Citesc in medie 8 carti pe luna, pentru unii e mult, pentru altii e chiar putin. Nu fac concurs de citit, nu trebuie sa dau socoteala nimanui. Din pasiune recomand ceea ce mi-a facut placere, fiindca eu nu duc pana la capat lectura unei carti care nu ma atrage, in consecinta, despre ce sa vorbesc? Doar asa, fiindca parerile negative atrag ratingul si scandalul? Prefer sa mai citesc o carte buna, decat sa imi pierd vremea cu asta.
Despre snobi fel de fel am scris si eu in articolul meu Mecanica snobismului, e pe blog, daca doresti sa il citesti.
Lecturi placute si diverse!
Aaah, acum caut sa citesc! 😀
Da, sunt foarte dubioase persoanele astea care pun la indoiala calitatea și cantitatea cărților citite. Și mie îmi tot spunea lumea că citesc atât de mult, când am timp și așa mai departe. Am auzit tot felul de pareri. Și recent am citit pe Facebook într-un grup de carte o „cearta” între cei ce citesc multe cărți și cei care îi invinovatesc că dacă sunt multe treci ca voda prin loboda prin ele și nu retii nimic sau că o faci asa, superficial. Dar să fim serioși, cine ar citi atât de mult și atât de repede dacă nu ar face-o din plăcere. Rușine celor care mai si deschid gura aiurea, dar poate nu au citit adunat în viața lor 10 cărți.
Eh, dacă au citit 10 sigur sunt mai importante decât restul cărților. Doar îi știm. 🙂
Eu tratez mult mai lejer astfel de persoane. Pt mine e absolut firesc sa apara si hateri. Atunci cand ma expun este evident ca vor aparea si oameni care ma apreciaza, dar si oameni care ma dispretuiesc. Daca toti am fi de aceeasi parere eu, unul, m-as plictisi.
In plus, chiar ma bucur cand vad ca cineva e ofticat pe ce fac si pe ce scriu. Pe mine ma incurajeaza astfel de oameni, imi dau energie.
Uneori, la modul sincer, ma sperie faptul ca apreciez aceleasi carti si aceleasi filme precum criticii.
Vai, chiar mi-aș dori să am nivelul tău de nepăsare.