Am urmărit ambele sezoane din Bridgerton, v-am și povestit de ce îmi place serialul, am citit vreo trei cărți din serie, deși recunosc, acestea nu mi-au plăcut prea mult. Pentru că nu e nevoie să ne ascundem după deget, intelectual nu sunt o provocare ori o desfătare, dar satisfac cu mare succes nevoia de placeri vinovate.
Queen Charlotte în schimb aproape că nu mai intră în categoria plăcerilor vinovate. Pentru că spre deosebire de poveștile fraților Bridgerton în care cel mai mare disconfort e creat de o mică ceartă pasională, în cazul de față sacrificiul definește relația celor doi, Charlotte și George.
Și e un sacrificiu de o viață, așa cum cer unele căsnicii.
Pentru că ce atrage atenția la acest serial e prezentarea căsniciei nu ca o altă variantă de „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, cum au făcut cele două sezoane, ci o amintire a faptului că o căsnicie înseamnă sacrificiu, efort susținut, înseamnă loialitate până dincolo de moarte. E un serial cu de toate din acest punct de vedere. În care fiecare personaj are o poveste diferită, unii rămân loiali aceleiași persoane, alții nu. Iar alții rămân loiali persoanei din oglindă. 🙂
De aceea îmi place Queen Charlotte, pentru că urmărește mai multe povești de iubire, mai multe variante de relație. Și nu vi le spun care sunt, să nu vă dau spoiler, dar aveți de toate. 😀
Ce emoționează la acest serial e totuși boala mintală a regelui, toate metodele inumane de tratament pe care le primește, durerea acestuia, durerea personajelor în fața decăderii regelui. Până la final probabil o să ți se umezească ochii.
Mi-a plăcut mult alegerea actorilor, chiar cred că fac o treabă bună iar asemănarea dintre cei tineri și cei în vârstă e acolo. 🙂
Recomand Queen Charlotte, e emoționant e (aproape) complet și spune o poveste frumoasă, nu una ideală.
Lasă un răspuns